1Frații mei, nu țineți cu părtinire credința Domnului nostru glorios Isus Hristos. 2Căci, dacă în sinagoga voastră intră un om cu inel de aur, îmbrăcat în haine frumoase, și intră și un sărac îmbrăcat în haine murdare, 3și voi îi acordați o atenție deosebită celui îmbrăcat în haine frumoase și îi spuneți: “Șezi aici, într-un loc bun”, iar celui sărac îi spuneți: “Stai acolo” sau “Șezi lângă scăunelul meu”, 4nu cumva ați dat dovadă de părtinire între voi și nu cumva v-ați făcut judecători cu gânduri rele? 5Ascultați, iubiții mei frați. Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în această lume pentru a fi bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a promis-o celor care îl iubesc? 6Dar voi l-ați dezonorat pe cel sărac. Nu cumva cei bogați vă asupresc și nu vă târăsc personal în fața tribunalelor? 7Nu blasfemiază ei numele onorabil cu care sunteți chemați?

8Dar dacă împlinești legea împărătească, după Scriptura: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faci. 9Dar dacă dați dovadă de părtinire, săvârșiți un păcat, fiind condamnați de lege ca niște călcători de lege. 10Căci oricine păzește întreaga Lege, dar se împiedică într-un singur punct, s-a făcut vinovat de toate. 11Căci cel care a zis: “Să nu comiți adulter”, a zis și: “Să nu comiți crimă”. Or, dacă nu comiți adulter, dar săvârșești o crimă, ai devenit un călcător al legii. 12Vorbește și acționează astfel ca niște oameni care vor fi judecați după legea libertății. 13Căci judecata este fără milă pentru cel care nu a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.

14La ce bun, frații mei, dacă un om zice că are credință, dar nu are fapte? Oare credința îl poate mântui? 15Și dacă un frate sau o soră este gol și nu are hrana zilnică, 16iar unul dintre voi îi spune: “Du-te în pace! Încălziți-vă și săturați-vă!”, dar nu le-ați dat cele de care are nevoie trupul, la ce bun? 17Tot așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă în sine. 18Da, un om va spune: “Tu ai credință, iar eu am fapte”. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.

19Voi credeți că Dumnezeu este unul singur. Faceți bine. Demonii cred și ei — și tremură. 20Dar vrei tu să știi, om deșert, că credința fără fapte este moartă? 21Nu cumva Avraam, tatăl nostru, nu a fost justificat prin fapte, prin faptul că a adus pe Isaac, fiul său, pe altar? 22Vedeți că credința a lucrat cu faptele lui și prin fapte s-a desăvârșit credința. 23Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: “Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca o dreptate” și a fost numit prietenul lui Dumnezeu. 24Vedeți deci că prin fapte omul este îndreptățit, și nu numai prin credință. 25În același fel, nu a fost oare și Rahab, prostituata, justificată prin fapte, atunci când a primit mesagerii și i-a trimis pe o altă cale? 26Căci, după cum trupul separat de duh este mort, tot așa și credința separată de fapte este moartă.