Home All Languages

O Atenţionare Prieteneascć:

Timpul Trece Foarte Repede!

PDF   DOC

[Victoria's Website]  English  Spanish  Korean  Samoan  Bahasa Malaysia  Japanese  Portuguese  Indonesian  Tagalog  Swedish  French  Arabic  Romanian  Hausa  Swahili  Burmese  Malagasy Amharic

Mărturia Victoriei Nehale despre vizitele lui Isus Cristos

 M-am născut şi am trăit īn Namibia(vestul Africii) toată viaţa mea, şi mi-am dăruit viaţa lui Isus Cristos īn 6 Februarie, 2005. Domnul Isus mi-a dezvăluit multe lucruri din regatul spiritual, inclusiv prin cīteva călătorii īn iad. Domnul mi-a spus să īmpărtăşesc experienţa mea şi lumii. De asemenea, El m-a averitizat să nu adaug nimic sau să neglijez vreunul dintre lucrurile pe care El mi le-a arătat şi spus. Pīnă cīnd am terminat scrierea acestei cărţi, pe la sfīrşitul anului 2006, am fost vizitată de 33 de ori de Domnul Isus Cristos. De fiecare dată cīnd eram vizitată, Domnul obişnuia să īmi spună īnainte să plece că: Timpul Trece Foarte Repede!

Prima Călătorie Īn Iad

La sfīrşitul săptămīnii de 23 iulie 2005, am luat un taxi pentru o călătorie de 30 de minute din oraşul Ondangwa, unde lucrez şi locuiesc, spre satul meu natal, ca să īmi petrec sfīrşitul săptămīnii cu părinţii mei. Īn drum spre casă, am avut o presimţire că ceva remarcabil o să se īntīmple īn seara aceea. Am ajuns acasă īn jurul orei 18 şi oamenii se pregăteau pentru cină. Eu eram īn bucătărie cu restul familiei mele, īntinsă jos pe o bucată de pătură veche, īn timp ce nepoatele şi nepoţii mei cei mici cīntau cīntările lor de Duminică. Pe neaşteptate, am simţit o binecuvīntare grea peste mine, corpul mi-a fost sleit de putere, şi am simţit că sīnt sub puterea lui Dumnezeu. Am văzut un bărbat īmbrăcat īntr-o robă albă lungă, īncins pe la mijloc cu un cordon de aceiaşi culoare, īndreptīndu-se spre locul unde eram īntinsă. Acolo era o lumină strălucitoare īn jurul Lui, era ca şi cum aceasta radia din interiorul bărbatului. Īn picioare purta sandale de culoare marou;  trăsăturile Lui se asemănau cu ale oamenilor din Orientul Mijlociu, şi El avea o piele bronzată frumoasă. Faţa Lui era foarte iertătoare şi plină de glorie, dar nu am putut să privesc īn ochii Lui. Cīnd a vorbit, vocea Lui era calmă şi delicată, dar şi prietenoasă şi drăgăstoasă; valuri de dragoste emanau din fiinţa Lui. El şi-a īntins mīna către mine şi m-a ridicat sus din locul īn care eram īntinsă. Deodată m+am trezit că sīnt īntr-un corp transformat frumos. Arătam la fel ca atunci cīnd aveam 18 ani. Eram īmbrăcată cu o robă albă īncinsă cu cordon. Cu toate că roba mea era albă, materialul nu se asemăna cu cel din roba bărbatului. Roba Lui era dintr-o mătase strălucitoare pe care nu ştiu cum să o descriu. El a spus, īntr-o voce delicată şi iubitoare: “-Victoria, Eu vreau ca tu să vii cu mine! O să-ţi arăt lucruri īngrozitoare şi o să te duc īntr-un loc unde nu ai fost niciodată !” M-a apucat de mīna dreaptă şi am plecat. Am simţit ca şi cum păşeam pe aer şi tot timpul coboram īn jos. După un tomp de mers pe drum, am obosit foarte tare şi i-am spus bărbatului că nu pot să mai continui călătoria, şi l-am rugat să-mi permită să mă īntorc īnapoi. Atunci El m-a privit cu gingăşie şi a spus: “-Tu nu eşti obosită, tu eşti bine. Dacă oboseşti, o să te car eu, dar īn prezent eşti bine. Pacea să fie cu tine. Să mergem!” Locul īn care am ajuns era foarte uscat, şi arăta mai rău decīt orice deşert ştiut de om, fără nici o urmă de viaţă de vreun fel. Acolo nu era nici măcar un copac sau un fir de iarbă, ori ceva care are viaţă. Era cu adevărat un loc foarte deprimant. La un moment dat am ajuns īn faţa unei porţi şi bărbatul s-a īntors către mine şi a spus:  “-Victoria, o să intrăm pe această poartă şi lucrurile pe care o să le vezi te vor speria şi tulbura, dar tu poţi fi sigură că oriunde te voi duce, vei fi bine protejată. Tu deschide-ţi doar ochii şi observă toate lucrurile pe care am să ţi le arăt.” Am fost īnspăimīntată şi am īnceput să plīng. Am protestat şi am insistat cerīndu-i bărbatului să mă ducă īnapoi. I-am spus că nu vreau să mă duc īn locul acela, şi că eu pot privi prin poartă ce se īntīmplă īnăuntru dincolo de ea. El s-a uitat la mine şi a spus: “-Pacea să fie cu tine! Eu sīnt cu tine! Noi trebuie să intrăm īnăuntru, pentru că timpul trece repede.” Atunci am intrat amīndoi pe poartă. Nu pot să vă descriu groaza din locul acela. Sīnt convinsă că nu există un alt loc neplăcut ca acela īn īntregul univers. Locul era extrem de mare şi aveam sentimentul că se extindea tot timpul. Era un loc extrem de īntunecos şi căldura de acolo nu s-ar fi putut măsura atīt era de mare. Era mai fierbinte decīt cel mai fierbinte foc. Nu am putut vedea nici o flacără de foc sau sursa căldurii, dar era Foarte Cald. Locul acela era plin de muşte de toate mărimile, verzi, negre şi gri. Toate felurile de muşte imaginabile erau acolo. Īn afară de asta, acolo mai erau viermi negri, scurţi şi groşi peste tot, urcīndu-se peste tot. Viermii au īnceput să se urce pe noi şi muştele erau īn jurul nostru. Locul acela era plin de cel mai dezgustător miros. Nu există cuvinte care ar putea descrie intensitatea mirosului din acel loc. Mirosul era asemănător cu cel de carne stricată, dar era de 100 de ori mai rău decīt cea mai stricată carne pe care am văzut-o şi mirosit-o vreodată īn viaţa mea. Īn locul acela se auzea peste tot o gălăgie de jale şi de scrīşnire a dinţilor şi rīsete de demoni. Cel mai cumplit lucru din acel loc era faptul că el era plin cu oameni. Acolo erau atīt de mulţi oameni īncīt nu īi puteai număra. Oamenii erau īn formă de schelete. Pot să spun sigur că aceste schelete erau oameni pentru că am recunoscut acolo cīteva din rudele mele foarte apropiate şi oameni din satul meu. Oasele lor erau de culoare īnchisă cenuşie şi extraordinar de uscate. Ei aveau dinţi lungi şi ascuţiţi ca animalele sălbatice. Gurile lor erau mari şi largi, limbile lor erau lungi şi roşii strălucitore. Mīinile şi  picioarele lor aveau degete lungi şi subţiri, cu unghii lungi şi ascuţite. Cīţiva dintre ei aveau coadă şi coarne. Acolo erau demoni amestecaţi cu oameni, demonii īn aparenţă arătau ca aligatorii şi umblau īn patru labe. Ei erau confortabili īn mediul acela şi permanent īi necăjeau şi torturau pe oameni. Sunetul pe care demonii īl făceau era mai mult ca o sărbătoare, şi ei păreau că sīnt fericiţi şi fără griji. De asemenea ei săreau şi dansau tot timpul. Oamenii, pe de altă parte, arătau jalnic şi trişti. Ei erau īntr-o stare de neajutorare şi deznădejde. Gălăgia făcută de oameni era din cauza suferinţei lor de acolo. Ei plīngeau, ţipau şi scrīşneau din dinţi de durere. Erau īntr-o situaţie disperată de agonie şi durere de neīnchipuit. Oamenii din acest loc erau fără număr, dar am putut să văd clar că marea lor majoritate erau femei. Ei erau īmpărţiţi īn multe grupuri diferite. Chiar dacă erau īn grupuri, nu am putut să apreciez numărul lor din niciun grup, pentru că grupurile erau extrem de mari. Bărbatul m-a dus la unul dintre grupuri, īn partea estică a locului. El m-a privit şi a spus: “-Victoria, acesta este un grup de oameni care au refuzat să-i ierte pe alţii. Eu le-am spus de multe ori, īn diferite feluri, să-i ierte pe ceilalţi, dar ei m-au refuzat. Eu le-am iertat lor toate păcatele, dar ei au refuzat să-i ierte pe alţii. Timpul lor s-a scurs şi au ajuns acum aici. Ei vor rămīne aici pentru totdeauna. Şi ei se hrănesc acum cu rodul muncii lor pentru totdeauna. Īn orice caz, este dureros pentru Mine să-i văd īn locul acesta groaznic şi īn situaţia asta, pentru că-i iubesc.” Apoi am fost dusă la următorul grup, şi bărbatul care era cu mine mi-a spus că oamenii din grupul acesta erau oameni cu datorii. Īn grupul acesta erau trei categorii diferite. Īn prima categorie erau oameni care erau datori altora, ei puteau să-şi plătească īnapoi datoria, dar au tot lăsat şi amīnat. Ei pretindeau că o să plătească mīine, săptămīna viitoare, anul viitor, pīnă cīnd timpul lor s-a scurs şi acuma au ajuns aici. Aici o să rămīnă pentru totdeauna, şi ei se hrănesc aici cu rodul muncii lor. Īn cea de-a doua categorie se aflau oamenii care au avut datorii pe care şi le-au permis să le plătească īnapoi şi au fost dispuşi să plătească, dar din cauză că le era teamă de consecinţe, probabil, dacă spuneau adevărul ar fi fost respinşi sau trimişi īn puşcărie, ori lumea īntreagă ar fi aflat şi ei ar fi fost umiliţi pentru faptele comise. Bărbatul a spus: “-Nici unul dintre ei nu a venit la Mine să Mă īntrebe de rezolvarea problemelor lor. Dacă ar fi făcut asta, Eu le-aş fi arătat cea mai simplă cale de ieşire. Ei şi-au folosit īnţelepciunea lor şi raţionamentul lor care īn final nu i-a ajutat īn nici un fel. Timpul lor s-a scurs şi au ajuns singuri īn locul acesta de unde nu vor mai pleca niciodată. Ei se hrănesc acum cu rodul muncii lor.” Apoi a  continuat: “-Īn cea de-a treia categorie se află cei care au avut datorii şi nu au avut mijloacele necesare să le plătească īnapoi, dar din nou, nici unul dintre ei nu Mi-a spus că are datorii şi că nu este capabil să le plătească īnapoi. Dacă ar fi făcut asta, Eu le-aş fi plătit datoriile. De asemenea şi aceştia au īncercat să-şi folosească raţionamentul şi īnţelepciunea lor proprie, care nu i-a ajutat sub nici o formă. Acum ei au ajuns singuri īn acest loc unde vor rămīne veşnic. Ei se hrănesc acum cu rodul muncii lor. Mă doare inima pentru toţi aceşti oameni pentru că īi iubesc mult.” Īn primul grup, am văzut două femei dintre rudele mele foarte apropiate, la fel şi o fată de doisprezece ani, de asemenea rudă cu mine. Am ştiut că era de doisprezece ani pentru că asta a fost vīrsta ei cīnd a murit. Īn grupul următor am mai văzut cīteva dintre rudele mele, la fel şi un pastor pe care īl ştiam foarte bine. Jakes, prietenul meu care s-a sinucis pentru că mi-am dăruit viaţa lui Cristos, era şi el īn grupul acesta. Am mai văzut apoi şi cīţiva dintre vecinii mei īn cele două grupuri. Am recunoscut oamenii pe care i-am ştiut īnainte ca aceştia să moară, la fel şi ei m-au recunoscut pe mine. Rudele mele s-au īnfuriat foarte tare cīnd m-au văzut acolo şi au īnceput să ţipe şi să strige folosind cuvinte obscene, murdare la adresa mea. Īn timp ce mă blestemau, foloseau cel mai grosolan limbaj. Unul dintre ei mi-a spus că nu sīnt vrednică să-l urmez pe Bărbatul care era cu mine. Ei spuneau despre lucrurile pe care le-am făcut īnainte să-mi dăruiesc viaţa lui Cristos. Ei nu spuneau nici o minciună, lucrurile de care mă acuzau erau adevărate. Jakes spunea că eu īi aparţin lui şi că eu trebuie să merg acolo unde este şi el, pentru că am comis acelaşi păcat ca şi el. La īnceput, pastorul părea fericit să mă vadă şi mi-a spus că am făcut bine că am venit, dar atitudinea lui s-a schimbat imediat cīnd a văzut cine mă īnsoţea şi s-a alăturat apoi şi el celorlalţi īn blesteme şi īn folosirea cuvintelor murdare la adresa mea. Bărbatul care era cu mine mi-a spus să-i ignor pentru că ei nu ştiu ce fac. Eu eram deja ameţită şi din cale afară de tristă. Corpul meu tremura şi nu mai puteam sta īntr-un loc şi de aceea plīngeam necontrolat. Bărbatul s-a īntors către mine, m-a īmbrăţişat şi mi-a spus: “-Pace ţie Victoria!” Puterile mi-au revenit după aceea şi m-am simţit īn siguranţă īn īmbrăţişarea Lui. După aceasta EL mi-a spus că trebuie să părăsim locul acela şi să ne īntoarcem īnapoi. Apoi s-a uitat la mine şi a spus: “-Victoria, Eu ţi-am arătat aceste lucruri! Acum tu trebuie să alegi īn care dintre grupuri vrei să fii. Alegerea este īn mīinile tale. Tu trebuie să le spui oamenilor toate lucrurile pe care le-ai văzut şi experimentat aici, dar fără să adaogi sau să neglijezi ceva.” Īmi amintesc că am părăsit locul acela de groază īmpreună, dar nu īmi aduc aminte unde m-am despărţtit de El pentru că după aceea am devenit iar conştientă. Am deschis ochii şi eram acum din nou īn corpul meu natural, zăcīnd pe un pat din spitalul Oshakati. Aveam o perfuzie īn mīna stīngă şi am văzut-o pe mama mea şi alţi vecini din satul nostru īntr-un colţ al camerei, de unde mă priveau toţi cu uimire. Am putut vedea pe faţa mamei mele că plīnsese. Am īntrebat-o pe una din asistentele medicale dacă ştia ce s-a īntīmplat cu mine, dar ea mi-a spus īn glumă: “-Tu ai fost trimisă īnapoi. Probabil că ai făcut ceva rău şi ai nevoie să te căieşti.” Asistenta īncerca să-mi vorbească despre starea mea, dar mi-am dat seama că  ea se temea să se apropie de mine. Am cerut atunci să-l cheme pe doctorul care mă supraveghea. Cīnd el a ajuns la mine, mi-a spus că el nu ştie care este problema cu mine. Iniţial el a crezut că am contractat malaria, dar rezultatele erau negative. El continua să-mi spună că temperatura, pulsul şi tensiunea mea arterială erau totuşi periculos de scăzute şi că el nu poate să găsească cauza sau să+mi dea vreo explicaţie. Apoi mi-a spus că nu poate face nimic pentru mine şi nu mă poate interna pentru că nu eram bolnavă. Perfuziile care mi-au fost administrate nu şi-au făcut efectul la īnceput, dar cīnd am deschis ochii, au īnceput treptat să-şi facă efectul. Doctorul a recomandat ca asistenta să-mi administreze īncă o perfuzie după ce prima se va termina, ca să prind suficientă putere să merg acasă. Am fost foarte marcată şi īnspăimīntată de lucrurile pe care le-am văzut īn locul acela şi de aceea nu mă mai puteam opri din plīns. Mirosul din locul acela īnfiorător continuă să rămīnă real ca şi atunci cīnd am fost acolo. Scenele din locul acela apăreau īnaintea ochilor mei tot timpul. De aceea am fost incapabilă să dorm şi tot corpul meu era īn dureri mari. Mă simţeam ca şi cum toate mădularele mi-au fost luate deoparte şi puse din nou laolaltă. Mă simţeam īngrozitor! Am avut diaree şi durere de cap o săptămīnă īntreagă după aceea. Pīnă la urmă, m-am hotărīt să nu vorbesc cu nimeni despre experienţa mea pentru că, oricum, cine m-ar fi crezut? Ce-ar fi crezut oamenii…? Continuam mereu să-mi spun că niciodată nu voi spune această  experienţă la cineva. Dar trei zile mai tīrziu, una din profesoarele mele m-a sunat să mă īntrebe despre sănătatea mea, pentru că i-am trimis un mesaj scris rugīndu-o să se roage pentru mine. Fără să īmi dau seama i-am povestit experienţa mea. Cīnd am realizat ce-am făcut, ea ştia deja toată povestea. Am vrut atunci să mă lovesc şi am plīns pentru că am fost convinsă că am făcut cea mai mare greşeală din viaţa mea. Acum toată povestea mea a fost spusă şi nu mai aveam nici o posibilitate să o mai ascund. Acum ştiu că dacă Dumnezeu vrea ceva să fie spus, va fi spus! El este Dumnezeu, la urma urmei. Īn 19 August, m-am trezit. Eram bolnavă şi tremuram toată, şi īn timpul acesta simţeam valuri de energie care treceau prin tot corpul meu. Īn seara aceea am văzut o lumină strălucitoare venind īn cameră şi īn mijlocul ei era acelaşi Bărbat. De data aceasta, El a stat jos pe un scaun līngă patul meu. Idee n-am de unde a apărut acest scaun, dar el a apărut acolo de īndată ce El a fost pregătit să se aşeze pe el. Scaunul acela era un scaun minunat, făcut din aur curat. Forma lui era asemenea unui scaun tradiţional cu suport la spate. Pe fiecare picior era cīte o stea de argint īncorporată īn aur. O altă stea asemănătoare mai era şi īn mijlocul suportului de la spate al scaunului şi fiecare picior avea cīte o roată. După ce m-a salutat, El mi-a spus că ştia că am multe īntrebări despre identitatea Lui şi a venit să-mi dezvăluie cine este El şi să īmi explice anumite lucruri pe care le-am experimentat. Apoi El a spus: “-Eu sīnt Isus Cristos, Salvatorul tău. Dacă ai vreo īndoială, priveşte-Mi mīiniile. Locul īn care am fost este iadul.” Cīnd i-am privit mīinile, am văzut urmele cuielor care L-au  străpuns. Prieteni dragi, vreau să vă spun şi vreau să īnţelegeţi că iadul nu este rodul imaginaţiei, iadul este un loc cīt se poate de REAL şi cīt se poate de neplăcut. Iadul nu a fost făcut pentru oameni, ci pentru Satana şi demonii lui. Locul nostru legal este īn Rai cu Domnul Isus, dar noi trebuie să-L alegem pe El, īnainte să fie prea tīrziu. Astăzi, cīnd auzi vocea Lui, nu īţi īmpietri inima ta. Acceptă-l astăzi pe Isus ca Salvatorul tău personal şi trăieşte pentru El. Iadul este un loc īnspăimīntător, este un loc de groază şi tristeţe, este un loc veşnic de tortură şi de scrīşnire a dinţilor. Satana vrea să ducă la el pe cīt mai mulţi oameni posibil. De aceea tu nu colabora cu el, colaborează īn schimb cu Isus şi tu vei trăi veşnic şi nu vei muri. Nu puteam să īnţeleg de ce Domnul mi-a spus să aleg unul din cele două grupuri pe care mi le-a arătat īn iad, cīnd eu deja eram Creştină. L-am acceptat pe Isus īn viaţa mea şi īncă El īmi mai spunea să iau o decizie, dacă vreau să mă duc īn iad sau nu? Nu puteam să īnţeleg lucrul acesta. Am īnceput apoi să mă rog şi i-am cerut lui Dumnezeu să īmi dezvăluie ce vrea să-mi spună cu asta şi ce ar trebui să fac. Şi Domnul Isus mi-a dezvăluit că īncă mai am īn inimă neiertarea faţă de una din surorile mele, la fel şi faţă de verişoara mea.  I-am cerut atunci Domnului să mă ierte pentru spiritul de neiertare, pe līngă acestea i-am cerut surorii mele să mă ierte pentru că am păstrat supărare şi amărăciune īn inimă faţă de ea. Domnul mi-a spus să-mi cer iertare şi de la verişoara mea. Īn plus, El mi-a mai amintit că eu am obţinut serviciul meu de profesoară, folosindu-mă de o diplomă necinstită şi de aceea El consideră asta un păcat şi un furt. M-am hotărīt să fac ce este corect şi drept şi i-am cerut Domnului să mă ajute cu această problemă şi să-mi arate o cale uşoară de ieşiredin această situaţie, pentru că fapta mea era considerată de lege o crimă serioasă care m-ar putea pune īn spatele gratiilor. El m-a sfătuit să merg la Ministerul Educaţiei şi să mărturisesc ce am făcut. Am fost pregătită să merg şi la puşcărie dacă era cazul şi dacă nu puteam scăpa altfel. Am avut parte de favoarea pe care Domnul mi-a făcut-o īn acest sens şi m-am bucurat foarte mult. Funcţionarii de la Ministerul Educaţiei mi-au spus să decid ce vreau să fac, ori plătesc īnapoi salariul primit de la guvern ori nu. Ei mi-au promis că nu vor depune plīngere īmpotriva mea pentru că erau şocaţi de mărturia pe care le-am făcut-o. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu credincios care īşi respectă cuvīntul. Dacă eşti īntr-o situaţe asemănătoare cu a mea, vreau să te īncurajez să faci ceea ce este drept īnaintea Domnului, indiferent care sīnt urmările. S-ar putea ca tu să fii băgat la puşcăria aici pe pămīnt, dar asta este doar temporar. Nici o durere īnsă sau ruşine nu se vor compara cu separarea veşnică de Dumnezeu ! Iadul nu este un loc frumos, este mai bine să-i permiţi lui Dumnezeu să te judece acum decīt mai tīrziu. Noi nu trebuie să ne temem de judecata lui Dumnezeu atīta timp cīt sīnten sub har. Trebuie să-i permitem lui Dumnezeu să ne arate orice este rău īn vieţile noastre, cīt timp mai avem vreme să ne īndreptăm aici pe pămīnt, pentru că dincolo de groapă nu mai există iertare.

 

A Doua Călătorie Īn İad

 Īn 18 Octombrie, 2005 m-am trezit la ora 5:30 dimineţa, dar nu am putut să merg la lucru. Mă simţeam foarte slăbită şi ameţită, nu mă puteam mişca sau răsuci īn pat, şi am simţit atunci prezenţa Domnului īn cameră. Tremuram şi simţeam un curent prin tot corpul. Domnul a venit să mă ducă chiar īnainte de ora 8, pentru că ultima dată cīnd m-am uitat la ceas, era 7:48, şi El a sosit foarte curīnd după aceea. El m-a salutat şi a spus că trebuie să mergem īncă odată īn acel loc, pentru că timpul trece foarte repede. M-am ridicat īn picioare şi am īnceput amīndoi să mergem. Felul īn care am umblat īn ziua aceasta era foarte diferit de toate celelalte. Chiar dacă picioarele noastre păreau că se mişcă, noi, mai mult pluteam decīt mergeam. Īn timp ce ne aflam pe drum, Domnul Isus mi-a spus că toate păcatele sīnt rele şi că nu există păcat mic sau păcat mare. Toate păcatele duc la moarte, nu contează cīt de mari sau cīt de mici sīnt. Domnul mi-a spus că o să vizităm din nou iadul şi m-a īntrebat dacă īmi este frică. Am răspuns că īmi este frică şi atunci El a spus: “-Spiritul de frică nu este de la Tatăl Meu sau de la Mine, acesta vine de la diavol. Frica te face să faci lucruri care te duc īn cele din urmă īn iad.” Fără  credinţă este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu şi frica este contrară credinţei. Este evident că lui Dumnezeu nu-i place frica, pentru că ea distruge credinţa omului. Pe toată perioada drumului, am umblat amīndoi unul līngă altul, iar īndată ce am ajuns la poarta iadului, Domnul Isus mi-a luat mīna mea īn mīna Lui şi m-a ţinut fiecare secundă cīt am stat īn iad. Am fost foarte fericită că Domnul Isus mă ţinea de mīnă pentru că strīngerea fermă a mīinii Lui mi-a īndepărtat frica pe care o aveam. Locul pe care l-am vizitat era exact acelaşi. Nimic nu s-a schimbat de la prima noastră vizită. Acolo erau muştele, viermii, căldura extremă, mirosul urīt, scheletele, gălăgia aceea enormă. Toate lucrurile erau exact aşa cum au fost şi prima dată cīnd am fost acolo. Noi am intrat pe aceaşi poartă urītă, din nou, şi Domnul m-a dus la un grup de oameni. Acolo erau mulţi oameni pe care i-am cunoscut pe cīnd trăiau īncă pe Pămīnt. Săracii de ei, erau īntr-o stare groaznică, arătau īnspăimīntător şi erau īn chinuri foarte mari, dar partea cea mai rea din toate era, privirea fără speranţă de pe feţele lor. Domnul mi-a arătat la un moment dat o femeie de vīrstă mijlocie, pe care eu am cunoscut-o īnainte ca ea să moară. Ea a murit īntr-un accident de maşină la īnceputul anului 2005. Am fost uimită s-o văd pe femeia aceea īn iad, pentru că toţi ştiam că ea era o femeie cu frică de Dumnezeu şi că-l iubea pe Dumnezeu. Domnul Isus mi-a spus că femeia L-a iubit, şi El de asemenea, a iubit-o. Ea i-a slujit Lui cīnd a fost pe pămīnt şi a īndrumat mulţi oameni către Dumnezeu şi a cunoscut Cuvīntul foarte bine. Ea era bună cu cei săraci şi nevoiaşi şi īi ajuta īn multe feluri. A fost o slujitoare bună Domnului īn multe feluri. Cuvintele Domnului m-au şocat şi mai mult atunci şi de aceea L-am īntrebat de ce a īngăduit cuiva care i-a slujit cum trebuie, să sfīrşească īn iad? Atunci El s-a uitat l-a mine şi a spus că această femeie a crezut minciuna Satanei. Cu toate că ea ştia bine Scriptura, ea totuşi a crezut minciuna diavolului care spune că sīnt păcate mici şi păcate mari. Ea a crezut că un păcat mic, nu o va duce īn iad, pentru că la urma urmei ea era Creştină. Apoi Domnul a continuat: “-Eu Am vizitat-o de mai multe ori şi i-am spus să pună capăt lucrurilor pe care le face, dar de multe ori ea a fost convinsă că nu era nimic grav şi avertizările mele le punea pe seama sentimentelor proprii de vinovăţie. A fost o perioadă de timp cīnd s-a oprit, dar apoi s-a convins singură din nou că avertismentul nu este de la Mine, şi că este doar vocea ei, pentru că păcatul acela era prea minor ca să-L mīhnească pe Duhul Sfīnt.” L-am īntrebat din nou pe Domnul şi i-am cerut să-mi spună ce fel de păcat a comis femeia aceasta. Şi Domnul mi-a răspuns: “-Această femeie avea o prietenă care era asistentă la Spitalul Oshakati. Cīnd femeia aceasta era bolnavă, ea nu mergea la spital să plătească pentru cardul spitalului, aşa cum se obişnuieşte, ci ea doar punea mīna pe telefon şi-i spunea prietenei sale să fure medicamente pentru ea din Farmacia Spitalului. Prietena ei īntotdeauna asculta şi-i spunea să fure medicamentele la o anumită oră din zi. Īn primul rīnd, ea s-a hotărīt să accepte minciuna Satanei despre păcatele ei mici şi mari, şi a refuzat adevărul Meu. Ea a  făcut pe altcineva să păcătuiască şi să fure īn folosul ei, dar cel mai rău lucru pe care l-a făcut a fost că ea l-a mīhnit Duhul Sfīnt. Din pricina asta este ea īn iad. Nu are nici o importanţă dacă aduci milioane de suflete la Domnul; este posibil să fii trimis īn iad pentru că ai necăjit pe Duhul Sfīnt. Tu nu trebuie să te īngrijeşti doar de salvarea altora, tu trebuie să fii atentă să nu uiţi de sufletul tău propriu. Fii tot timpul atentă şi ai grijă cu Duhul Sfīnt! “ După ce Domnul Isus mi-a spus aceste lucruri, El a spus că trebuie să ne īntoarcem īnapoi. Mulţi Creştini au dubii cīnd aud acestă poveste. Īntotdeauna unii din ei mă īntreabă: “-Cum este atunci cu justificarea, mila şi iertarea? Este posibil să-ţi pierzi salvarea după ce ai primit-o? Nu este asta prea sever, prea aspru din partea lui Dumnezeu? Poate Dumnezeu să fie atīt de nemilos?” Aşa cum am mai spus şi īn cartea mea, eu nu prezint aici nici o teologie. Eu vă spun doar ceea ce Domnul Isus mi-a arătat, m-a īnvăţat şi am  experimentat. Vă rog adresaţi-vă Bibliei pentru răspuns. Citiţi următoarele versete şi trageţi singuri concluzia. Corinteni 9:27: “Ci īmi chinuiesc trupul meu şi īl supun robiei ca nu cumva, propovăduind altora, eu īnsumi să mă fac netrebnic.”  Romani 6:1-2: “Ce vom zice deci? Rămīne-vom oare īn păcat ca să se īnmulţească harul? 2: Nicidecum! Noi care am murit faţă de păcat, cum vom mai trăi īn păcat?”  Romani 6:12: “Deci să nu īmpărăţească păcatul īn trupul vostru cel muritor ca să vă supuneţi poftelor lui.”  Evrei 10:26-27: “Căci dacă păcătuim din voia noastră, după ce am luat cunoştinţă despre adevăr, nu mai rămīne pentru păcate nici o jertfă.” 10:27: “Ci o īnfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici.” Poate şi tu vei zice: “Pot să merg īn iad după ce am slujit Domnului şi īndrumat pe mulţi la Domnul?”  Judecă tu singur !

Nesupunerea

Īntr-o zi de Luni, 6 Martie 2006, am fost trezită de ceasul deşteptător la ora 5:30. Am īnceput rugăciunea şi am realizat că o binecuvīntare grea este peste mine. Corpul meu era lipsit de putere şi tremuram toată, simţind valuri de curent peste tot īn mine. După-amiază, cum stăteam īntinsă īn pat, am văzut o lumină strălucitoare care a umplut toată camera. Am văzut mărgele rotunde, mici şi albe, de mărimea unui cap de ac de gămălie. Mărgelele cădeau ca picăturile de ploaie şi se scufundau īn pielea mea la atingere. Īn plus, am văzut un nor alb de ceaţă coborīnd de sus, acesta a umplut camera şi a intrat īn pielea mea cīnd m-a atins. După aceea, l-am văzut pe Domnul Isus venind către mine, īn mijlocul unui nor de ceaţă. El s-a aşezat jos, pe scaunul lui, alături de patul meu. Nu am idee de unde a venit scaunul, īn mod obişnuit acesta apărea de īndată ce Domnul era gata să se aşeze pe el. Era un scaun frumos făcut din aur curat. Forma lui se asemăna cu un scaun tradiţional cu suport la spate. Pe fiecare picior avea cīte o stea de argint, o stea asemănătoare, dar era mai mare īn mijlocul suportului de la spate. Fiecare picior avea roţi rotunde. Isus m-a salutat, şi-a īntins mīna spre mine şi mi-a spus să mă ridic pentru că timpul trece repede. El m-a tras sus de mīnă şi am şezut pe pat. Apoi mi-a spus: “-Victoria, să ne rugăm!” Domnul Isus se ruga īntr-o limbă pe care eu nu o īnţelegeam, dar am īnţeles numai cuvīntul Amin. Pe urmă a continuat să mă īntrebe dacă am văzut ceva şi i-am spus că am văzut grupuri de oameni care mergeau la muncă şi alţii care au ajuns la muncă. Īn plus am mai văzut aceleaşi mărgele, mici şi albe, căzīnd pe aceia pe care au ajuns īntīi la locul lor de muncă. După primul grup, un alt grup a ajuns mai tīrziu. Īntre timp ploaia de mărgele mici a īncetat să mai cadă. De asemenea, am mai văzut diferite grupuri de oameni ajungīnd la diferite biserici Duminica dimineaţa. Ploaia de mărgele albe īncepea să cadă de īndată ce primii veniţi intrau īn curtea bisericii. Acestea continuau să cadă pentru cītva timp şi după aceea se opreau. Cei veniţi mai tīrziu, nu mai găseau nimic. Isus m-a īntrebat dacă īnţeleg care este semnificaţia acestor viziuni şi i-am spus că nu īnţeleg. Atunci El mi-a explicat: “-Aceste viziuni īnseamnă că fiecare loc īn care trebuia să fii la ora fixă, şi tu ştiai ora la care trebuia să fii, acolo sīnt totdeauna īngeri care īmpărţesc binecuvīntare pentru timpul acela specific. Dacă ajungi l-a timp, tu īţi vei primi binecuvīntarea, dar dacă ajungi tīrziu, tu īţi vei pierde binecuvīntarea pentru ziua respectivă pentru că īngerii īmpărţesc binecuvīntare numai pentru perioada aceea. Victoria, vreau să te avertizez pentru că tu īntīrzii la servici şi mai ales tu mergi tīrziu la slujbele religioase. Tu trebuie să ştii că n-ai avut niciun motiv īntemeiat să īntīrzii. Tu ai pierdut pentru totdeauna binecuvīntarea acelor zile. Niciodată acestea nu se vor mai īntoarce la tine. Victoria tu trebuie să te opreşti şi să nu mai faci altădată aşa ceva, īnafară de cazul cīnd ai un motiv să īntīrzii.” Cīnd Domnul mi-a spus aceste cuvinte, am dorit cu adevărat să dispar sau să găsesc o scuză acceptabilă pentru indisciplina mea. I-am spus că uneori dorm mai mult, dar El m-a privit drept īn ochi şi mi-a spus că mint şi că am o tendinţă rea de a mă īntoarce īnapoi īn pat, după ce m-am trezit, şi că īmi place să dorm cīteva minute mai mult. După ce Isus m-a avertizat, aceste lucruri El a spus: “-Ridicăte sus! Să mergem! Timpul trece repede şi avem multe lucruri de făcut.”  De data asta Domnul m-a dus īntr-un loc īn care nu am mai fost niciodată īnainte. A fost prima dată cīnd am mers pe drumul acela. Am ajuns apoi īntr-o grădină plină cu flori foarte frumoase şi pomi verzi frumoşi. Nimic de pe Pămīnt nu se poate compara cu frumuseţea de acolo. Acolo erau flori foarte frumoase de toate felurile şi de multe culori strălucitoare. Noi ne-am aşezat jos pe o bancă frumoasă din grădină, care era făcută din aur curat şi steluţe mici de argint strălucitor. Cīnd ne-am aşezat jos, El a arătat cu degetul īn faţa noastră spre un loc şi a spus: “-Victoria, priveşte, vezi oraşul acela?” Cīnd m-am uitat mai bine, am văzut un oraş strălucitor şi foarte mare. Era de o frumuseţe de nedescris! Oraşul avea o poartă strălucitoare de aur şi la această poartă era un bărbat care stătea şi care avea o vīrstă īnaintată. Bărbatul acela avea barbă lungă albă şi părul alb. L-am mai văzut pe acest bărbat şi mai devreme, atunci cīnd l-am īntrebat pe Isus cine era bărbatul acesta, şi El mi-a spus că era Avram, tatăl credinţei. Am văzut multe străzi īn oraşul acela, care de asemenea, erau pavate cu aur. Acolo erau construcţii īnalte şi ele străluceau ca aurul. Strălucirea şi sclipirea din oraş sīnt de nedescris! Isus s-a īntors către mine şi m-a īntrebat: “-Ce părere ai despre oraşul acela?” Am răspuns că este foarte frumos şi că vreau să merg acolo. Atunci Isus a spus: “-O să te duc acolo dacă continui să fii ascultătoare, pentru că acolo o să fie şi casa ta. Rămīi supusă, pentru că dacă nu vei fi ascultătoare,Victoria, ciori vor zbura īn casa ta. Casa ta va fi domiciliul bufniţelor şi terenul de joacă al scheletelor. Oricum, nu te teme, pentru că Eu sīnt cu tine, doar ascultă! Pentru cel care nu ascultă, casa lui va avea ciori care vor zbura. Va fi reşedinţa bufniţelor şi terenul de joacă al scheletelor.” Isus Cristos este real şi ne iubeşte pe toţi cu o dragoste care nu se poate descrie īn cuvinte. Cea mai mare dorinţă a Lui este ca noi să alegem viaţa şi să petrecem veşnicia cu El. Inima Lui este īndurerată pentru toţi oamenii care mor şi merg īn iad pentru că au ales şi respins mīntuirea pe care Isus le-a oferit-o şi ei au vrut īn schimb moartea. Fie că tu eşti sau nu, Creştin născut din nou, te rog adu-ţi īntotdeauna aminte de un singur lucru:

Timpul Trece Foarte Repede!

Tradus de Nicolae İbăşfălean
nicu_ibasfalean@yahoo.ca