1În adunarea care era în Antiohia erau niște prooroci și învățători: Barnaba, Simeon, care se numea Niger, Lucius din Cirene, Manaen, fratele adoptiv al tetrarhului Irod, și Saul. 2În timp ce slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: “Separă-i pe Barnaba și pe Saul pentru mine, pentru lucrarea la care i-am chemat”.

3Apoi, după ce au postit și s-au rugat și și-au pus mâinile peste ei, i-au trimis. 4Astfel, fiind trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia. De acolo au navigat spre Cipru. 5Când au ajuns la Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile evreiești. L-au avut și pe Ioan ca însoțitor. 6După ce au străbătut insula până la Pafos, au găsit un vrăjitor, un fals profet, un iudeu care se numea Bar Isus, 7care se afla cu proconsulul Sergius Paulus, un om înțelegător. Acesta i-a chemat pe Barnaba și pe Saul și a căutat să audă cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar vrăjitorul Elymas (căci așa se numește el după interpretare) s-a împotrivit lor, căutând să-l întoarcă pe proconsul de la credință. 9Dar Saul, care se mai numește și Pavel, plin de Duhul Sfânt, și-a fixat ochii asupra lui 10și a zis: “Fiu al diavolului, plin de toată înșelăciunea și de toată viclenia, vrăjmaș al oricărei dreptăți, nu vei înceta să pervertești căile drepte ale Domnului? 11Acum, iată, mâna Domnului este asupra ta și vei fi orb, fără să vezi soarele pentru o vreme!”

Imediat, o ceață și întunericul au căzut peste el. A umblat de colo-colo căutând pe cineva care să-l ducă de mână. 12Atunci proconsulul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut, fiind uimit de învățătura Domnului.

13Pavel și ceata lui au pornit din Pafos și au ajuns la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim. 14Dar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei. Au intrat în sinagogă în ziua de Sabat și au șezut jos. 15După citirea Legii și a profeților, conducătorii sinagogii au trimis la ei, spunându-le: “Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiți.”

16Pavel s-a ridicat în picioare și, făcând semn cu mâna, a zis: “Bărbați israeliți și voi, cei ce vă temeți de Dumnezeu, ascultați. 17Dumnezeul acestui popor i-a *ales pe părinții noștri și a înălțat poporul când a rămas ca străin în țara Egiptului și, cu brațul ridicat, l-a scos din ea. 18Pe o perioadă de aproximativ patruzeci de ani i-a suportat în pustiu. 19După ce a distrus șapte națiuni în țara Canaanului, le-a dat țara lor ca moștenire timp de aproximativ patru sute cincizeci de ani. 20După aceste lucruri, le-a dat judecători până la profetul Samuel. 21După aceea au cerut un rege, și Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, un bărbat din tribul lui Beniamin, timp de patruzeci de ani. 22După ce l-a înlăturat, l-a ridicat ca rege al lor pe David, căruia i-a și mărturisit: “Am găsit pe David, fiul lui Isai, un om după inima mea, care va face toată voia mea. 23Din urmașul acestui om, Dumnezeu a adus mântuirea† lui Israel, conform promisiunii sale, 24înainte de venirea sa, când Ioan a predicat pentru prima dată lui Israel botezul pocăinței. ‡ 25Pe când Ioan își împlinea cursul, a zis: “Ce credeți că sunt eu? Eu nu sunt el. Dar iată că vine după mine unul, ale cărui sandale nu sunt vrednic să le dezleg'.

26“Fraților, copii din neamul lui Avraam, și cei din voi care vă temeți de Dumnezeu, cuvântul acestei mântuiri a fost trimis la voi. 27Căci cei care locuiesc în Ierusalim și conducătorii lor, pentru că nu l-au cunoscut, nici glasurile profeților care se citesc în fiecare Sabat, le-au împlinit condamnându-l. 28Deși nu au găsit nici un motiv de moarte, i-au cerut totuși lui Pilat să-L omoare. 29După ce au împlinit tot ce era scris despre el, l-au dat jos de pe lemn și l-au pus într-un mormânt. 30Dar Dumnezeu l-a înviat din morți, 31și a fost văzut timp de multe zile de cei care au urcat cu el din Galileea la Ierusalim, care sunt martorii lui în fața poporului. 32Noi vă aducem vestea cea bună a promisiunii făcute părinților, 33că Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, prin faptul că l-a înviat pe Isus. După cum este scris și în al doilea psalm,

34“Despre faptul că l-a înviat din morți, ca să nu se mai întoarcă la stricăciune, așa a vorbit: 'Vă voi da binecuvântările sfinte și sigure ale lui David'. ✡ 35De aceea spune și într-un alt psalm: “Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea”. ✡ 36Căci David, după ce a slujit în neamul său sfatul lui Dumnezeu, a adormit, a fost culcat cu părinții săi și a văzut putrezirea. 37Dar cel pe care l-a înviat Dumnezeu nu a văzut putrezirea. 38Să știți, deci, fraților, că prin acest om vi se vestește iertarea păcatelor; 39și prin el oricine crede este îndreptățit de toate lucrurile de care nu ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise. 40Feriți-vă, deci, ca să nu vină peste voi ceea ce s-a spus în profeți:

42Iudeii au ieșit din sinagogă, și neamurile au cerut să li se vestească aceste cuvinte în Sabatul următor. 43După ce s-a despărțit sinagoga, mulți dintre iudei și dintre prozeliții evlavioși au urmat pe Pavel și pe Barnaba, care, vorbindu-le, îi îndemnau să continue în harul lui Dumnezeu.

44În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat să asculte cuvântul lui Dumnezeu. 45Dar iudeii, văzând mulțimea, s-au umplut de gelozie, au contrazis cele spuse de Pavel și au hulit.

46Pavel și Barnaba au luat cuvântul cu îndrăzneală și au zis: “Trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Întrucât, într-adevăr, îl respingeți de la voi înșivă și vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem la neamuri. 47Căci așa ne-a poruncit Domnul, zicând:,

48Neamurile, auzind acestea, s-au bucurat și au slăvit cuvântul lui Dumnezeu. Toți cei care erau rânduiți pentru viața veșnică au crezut. 49Cuvântul Domnului s-a răspândit în toată regiunea. 50Dar iudeii au stârnit pe femeile evlavioase și de seamă și pe căpeteniile cetății și au stârnit o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i-au aruncat afară din hotarele lor. 51Dar ei și-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au venit la Iconia. 52Ucenicii au fost plini de bucurie și de Duhul Sfânt.