Mahomed a negat clar și în mod repetat că ar fi Dumnezeu. Mahomed a pretins a fi doar un profet — „pecetea profeților” (Coran 33:40). Credința centrală a islamului este Tawhid — unicitatea absolută a lui Dumnezeu (Allah), care nu-Și împărtășește natura cu nimeni. În islam, ideea că Dumnezeu ar putea deveni om este cel mai grav păcat posibil (shirk).

• „Eu sunt doar un om ca voi” — Coranul îi poruncește lui Mahomed să declare: „Spune: 'Eu sunt doar un om ca voi, căruia i-a fost revelat că dumnezeul vostru este un singur Dumnezeu'” (Sura 18:110). Mahomed nu a pretins că este Dumnezeu, nu a existat înainte de a se naște și nu a posedat o natură divină.
• A Negat Divinitatea lui Hristos — Coranul neagă cu tărie Trinitatea creștină și neagă că Isus este Fiul lui Dumnezeu: „Au necrezut, cu siguranță, cei care spun: 'Allah este Mesia, fiul Mariei!'” (Sura 5:72). Coranul mai spune: „Nu spuneți 'Trinitate'... Într-adevăr, Allah este doar un singur Dumnezeu. Exaltat este El deasupra de a avea un fiu!” (Sura 4:171).
• Nesigur de Propria Salvare — În contrast puternic cu Isus, Mahomed s-a simțit nesigur cu privire la ce i s-ar întâmpla după moarte. Sahih al-Bukhari 5266 consemnează că Mahomed a spus: „Pe Allah, deși sunt Apostolul lui Allah, totuși nu știu ce-mi va face Allah.”

Conform celor mai de încredere surse islamice, chemarea lui Mahomed l-a traumatizat. Chemarea a implicat violență fizică și inițial a părut un atac demonic. Mahomed a avut nevoie ca soția sa și verișorul ei creștin să-l convingă că experiența provenea de la Dumnezeu, deoarece nu a auzit direct vocea lui Dumnezeu.

• Strâns Până Nu A Mai Putut Respira — Sahih al-Bukhari (Cartea 1, Hadith 3) descrie prima „revelație” a lui Mahomed într-o peșteră: „M-a îmbrățișat și m-a strâns atât de tare încât nu am mai putut suporta.” Aceasta s-a întâmplat de trei ori. În contrast, când îngerul Gabriel i-a apărut Mariei în Biblie, Gabriel a spus cu blândețe: „Nu te teme” (Luca 1:30).
• Convins Că Era Posedat de Demoni — După prima sa întâlnire, Mahomed a fugit acasă îngrozit. I-a spus soției sale Khadija: „Mi-e frică de ce mi s-ar putea întâmpla.” Mahomed a crezut că un duh rău (un jinn) îl poseda. Khadija l-a dus la verișorul ei creștin, Waraqa ibn Nawfal. Acest verișor uman l-a convins pe Mahomed că experiența provenea de la Dumnezeu.
• Episoade Suicidale — Biografiile islamice timpurii (Ibn Ishaq și al-Tabari) consemnează că, după această primă experiență, Mahomed a devenit profund deprimat. S-a urcat în mod repetat pe munți, intenționând să se arunce. Relatările spun că a fost oprit de fiecare dată. Niciun profet din Biblie nu a încercat vreodată să se sinucidă după ce s-a întâlnit cu Dumnezeu.

Coranul îl descrie pe Allah în principal ca un stăpân și judecător puternic. Iubirea lui Allah are condiții, oamenii nu pot pune la îndoială deciziile sale, iar dezvoltarea unei relații personale „părintești” cu el este imposibilă. Cele 99 de nume ale lui Allah îi descriu puterea, dar numele „Tată” nu apare niciodată.

• Allah Nu Îi Iubește Pe Cei Neascultători — Isus a învățat că „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea” (Ioan 3:16). Coranul, însă, enumeră oameni pe care Allah nu îi iubește: „Allah nu-i iubește pe cei care încalcă legile” (2:190); „Allah nu-i iubește pe cei răi” (3:57); „Allah nu-i iubește pe cei aroganți” (4:36); „Allah nu-i iubește pe cei corupți” (5:64). Isus a mâncat cu exact acești oameni pentru a-i ajuta.
• „Tată” Este O Blestemă — A-l numi pe Allah „Tată” este o insultă teribilă în învățătura islamică. Sura 112 afirmă: „El nu naște și nu este născut.” Coranul neagă cu tărie că Dumnezeu poate avea un fiu sau poate fi cunoscut personal ca Tată. Islamul consideră cel mai iubitor cuvânt creștin pentru Dumnezeu ca fiind cea mai mare greșeală a sa.
• Iubirea lui Allah Trebuie Câștigată — În Coran, o persoană trebuie să câștige iubirea lui Allah prin fapte bune: „Într-adevăr, Allah îi iubește pe cei drepți” (Sura 9:2). Dumnezeu, în învățătura lui Isus, se comportă complet diferit: „Pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Iubirea lui Dumnezeu există înainte să acționăm drept.

În islam, nimeni nu-și poate garanta propria mântuire. Viitorul unui musulman depinde de faptul dacă faptele sale bune depășesc faptele sale rele pe cântarul lui Allah în Ziua Judecății. Islamul nu oferă un Mântuitor și nu există nicio jertfă care să plătească pentru păcate. Fiecare persoană stă complet singură înaintea lui Allah — inclusiv Mahomed însuși.

• Mântuirea prin Cântare — Învățătura islamică afirmă că Allah va cântări faptele fiecărei persoane în Ziua Judecății (Coran 21:47). Dacă faptele bune cântăresc mai mult, persoana intră în rai. Dacă nu, intră în iad. Islamul nu are un Mântuitor. Toată lumea stă singură. Fiecare musulman trăiește cu această incertitudine.
• Mahomed Nesigur de Propria Soartă — Sahih al-Bukhari 5266 consemnează că Mahomed a spus: „Pe Allah, deși sunt Apostolul lui Allah, totuși nu știu ce-mi va face Allah.” Fondatorul islamului nu știa dacă va intra în cer. Isus a garantat raiul unui criminal muribund. Diferența rămâne absolută.
• Răstignirea Negată — Coranul susține că oamenii nu l-au răstignit pe Isus: „nu l-au omorât și nici nu l-au răstignit; ci un altul le-a fost făcut să-i semene” (Sura 4:157). Dacă răstignirea nu s-ar fi întâmplat niciodată, nicio jertfă nu a plătit pentru păcate — lăsând omenirea vinovată, fără nicio metodă de iertare.

Regulile morale ale lui Mahomed s-au concentrat pe ascultarea legii islamice (Sharia), menținerea loialității față de comunitatea musulmană și căutarea justiției prin răzbunare. El nu a cerut o inimă schimbată; în schimb, a cerut ascultare externă. El a stabilit diferențe stricte între modul în care musulmanii îi tratează pe alți musulmani și modul în care îi tratează pe non-musulmani.

• Legea Retaliării — „Și le-am poruncit în ea: viață pentru viață, ochi pentru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte, iar pentru răni este o retribuție legală” (Sura 5:45). Legea islamică poruncește răzbunarea, mai degrabă decât să o permită. În contrast, Isus a poruncit: „Întoarce și celălalt obraz.”
• Nu Vă Faceți Prieteni Non-Musulmani — Coranul îi avertizează în mod repetat pe musulmani să nu formeze prietenii apropiate cu necredincioșii: „O, voi care ați crezut, nu-i luați pe dușmanii Mei și pe dușmanii voștri ca aliați, arătându-le afecțiune” (Sura 60:1). Comparați aceasta cu porunca lui Isus: „Iubiți-vă dușmanii.”
• Dublu Standard pentru Non-Musulmani — Mahomed a poruncit: „Un musulman nu trebuie ucis în represalii pentru uciderea unui necredincios” (Sahih al-Bukhari 3:111). Conform legii islamice, societatea valorifica mai puțin viețile non-musulmanilor. Isus, însă, a făcut dintr-un străin urât (un samaritean) eroul celei mai faimoase povești ale Sale despre „a iubi pe aproapele tău” (Luca 10:25-37).

După ce s-a mutat la Medina în 622 d.Hr., Mahomed a devenit un conducător politic și un general militar. Tonul „revelațiilor” sale s-a schimbat complet — trecând de la suferință răbdătoare la război agresiv. În decurs de 100 de ani de la moartea sa, armatele islamice au folosit forța pentru a cuceri Peninsula Arabică, Persia, Africa de Nord și Spania.

• Versetul Sabiei — Coranul 9:5 („Versetul Sabiei”) poruncește: „Când lunile sacre au trecut, ucideți politeiștii oriunde îi găsiți, capturați-i și asediați-i și stați la pândă pentru ei în orice loc de ambuscadă.” Mulți învățați islamici învață că acest singur verset anulează peste 100 de versete anterioare, pașnice.
• 27 Campanii Militare — Mahomed a luptat personal în 27 de campanii militare și a ordonat aproximativ 38 de alte raiduri. Isus nu a condus nicio campanie militară și nu a deținut o armă.
• Masacrul Banu Qurayza — După Bătălia de la Tranșee, Mahomed a urmărit cum oamenii săi au decapitat 600–900 de bărbați din tribul evreiesc Banu Qurayza și a înrobit femeile și copiii lor (Ibn Ishaq, Sirat Rasul Allah). Învățații islamici confirmă acest eveniment, deoarece cele mai vechi cărți de istorie îl consemnează.

Islamul susține că a îmbunătățit tratamentul femeilor în comparație cu Arabia antică. Cu toate acestea, Mahomed a stabilit legi și obiceiuri care au făcut ca bărbații și femeile să fie fundamental inegali. Legea islamică menține aceste legi inegale și astăzi. Comportamentul său personal a fost mult sub standardul moral al lui Isus.

• Căsătoria cu Aisha la Șase Ani — Mahomed s-a căsătorit cu Aisha când ea a împlinit șase ani și a avut relații sexuale cu ea când a împlinit nouă ani (Sahih al-Bukhari 5158). Mahomed avea aproximativ 52 de ani la acea vreme. Isus a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine” (Matei 19:14).
• Mărturia unei Femei Valorează Jumătate — Mahomed a învățat că mărturia unei femei în instanță valorează jumătate din mărturia unui bărbat, deoarece femeile posedă o „deficiență a minții” (Sahih al-Bukhari 2658; Coran 2:282). Mai mult, fiicele moștenesc doar jumătate din suma pe care o moștenesc fiii (Sura 4:11).
• Soții Își Pot Lovi Soțiile — „Bărbații sunt stăpâni peste femei... Cât despre cele de la care vă temeți de neascultare, avertizați-le, apoi lăsați-le singure în pat și apoi loviți-le” (Sura 4:34). Isus a răspuns unei femei păcătoase diferit: „Nici Eu nu te condamn. Du-te și de acum să nu mai păcătuiești” (Ioan 8:11).

Faptele istorice referitoare la Mahomed și copii — extrase în întregime din cele mai credibile surse ale Islamului — par foarte tulburătoare. Aceste acțiuni se opun direct modului blând în care Isus a protejat copiii.

• Căsătoria cu Copii și Consumarea Sexuală — Sahih al-Bukhari 5158 consemnează că Mahomed s-a căsătorit cu Aisha când ea avea șase ani și a avut relații sexuale cu ea când a împlinit nouă ani. Această acțiune încalcă complet avertismentul puternic al lui Isus împotriva rănirii celor mici.
• Banu Qurayza — Băieți Executați — În urma înfrângerii tribului Banu Qurayza, istoricul islamic Ibn Ishaq a consemnat că soldații i-au executat pe băieții care ajunseseră la pubertate ca bărbați și i-au înrobit pe băieții mai tineri. Soldații au inspectat corpurile băieților pentru a determina cine trăiește și cine moare.

Când oamenii i-au cerut lui Mahomed să facă un miracol — cum ar fi despicarea mării sau să facă apa să curgă — el a refuzat. A recunoscut că îi lipsea puterea. Coranul afirmă în repetate rânduri că Mahomed nu a făcut miracole pentru a-și dovedi profeția. Musulmanii susțin că însuși Coranul este singurul său miracol.

• Coranul Recunoaște: Fără Semne — "Și ei spun: „De ce nu i-au fost trimise semne de la Domnul său?” Spune: „Semnele sunt doar la Allah, și eu sunt doar un avertizor clar” (Sura 29:50). În contrast, minunile lui Isus au fost atât de evidente încât chiar și dușmanii Săi le-au recunoscut realitatea.
• Provocările Meccanilor nu Au Fost Niciodată Îndeplinite — Sura 17:90-93 consemnează că locuitorii Meccăi au cerut miracole, dar Mahomed nu a oferit niciunul. Moise a despicat Marea Roșie. Ilie a chemat focul din cer. Isus a înviat morții. Mahomed a produs doar o carte.
• Miracolele din Hadithuri Ulterioare Contrazic Coranul — La sute de ani după moartea lui Mahomed, tradițiile islamice au început să susțină că el a făcut miracole — cum ar fi apa curgând din degete sau despicarea lunii. Aceste povești ulterioare contrazic textul real al Coranului. Este probabil ca scriitorii să fi adăugat aceste povești mai târziu pentru a-l face pe Mahomed să pară mai asemănător cu Isus și Moise.

Comportamentul personal al lui Mahomed, conform celor mai de încredere surse ale Islamului, dezvăluie un om care a acționat uneori cu bunătate, dar a săvârșit și acțiuni care se situează mult sub standardul moral al lui Isus. Frecvent, Mahomed a primit "revelații" de la Dumnezeu care i-au rezolvat convenabil propriile probleme personale.

• Revelații în Beneficiul Personal — Mahomed a primit o revelație care îi permitea să se căsătorească cu fosta soție a fiului său adoptiv, Zainab (Sura 33:37), după ce a simțit atracție față de ea. Urmașul său, Anas ibn Malik, a numit acest verset cel mai jenant din Coran (Sahih al-Bukhari 7421).
• Utilizarea Femeilor Capturate — În urma bătăliilor victorioase, Mahomed le-a permis oamenilor săi să păstreze femeile capturate ca sclave sexuale (Sura 4:24; Sahih Muslim 3371) și a participat el însuși la această practică. Isus nu a permis niciodată nimănui să exploateze sau să abuzeze pe alții.
• S-a Rugat pentru Distrugerea Dușmanilor — Mahomed s-a rugat ca Dumnezeu să-i blesteme și să-i distrugă pe dușmanii săi. Isus s-a rugat ca Dumnezeu să-i ierte pe dușmanii Săi. Aceste reacții contrastante subliniază decalajul moral masiv dintre cei doi bărbați.

Mahomed a murit în Medina în anul 632 d.Hr. în urma unei lungi boli. El a cucerit Arabia prin forță, a construit un imperiu politic și a murit posedând bogăție și putere. El rămâne în mormântul său.

• Moarte Legată de Otrăvire — Pe patul de moarte, Mahomed s-a plâns de durerea provenită de la otravă care i-a fost administrată cu ani în urmă. O femeie evreică l-a otrăvit după ce el i-a ucis familia la Khaibar (Sahih al-Bukhari 4428). Războaiele sale violente s-au conectat direct la moartea sa.
• Niciun Succesor Desemnat — Mahomed a murit fără să numească un lider clar care să-l înlocuiască. Acest eșec a provocat o criză politică masivă, declanșând primele războaie civile islamice și creând scindarea permanentă între musulmanii sunniți și șiiți.
• Incert în Privința Propriului Destin — Chiar și pe măsură ce se apropia moartea, Mahomed s-a rugat pentru iertare și milă, nesigur de destinația sa finală (Sahih al-Bukhari 6511). Pe cruce, Isus a declarat cu încredere: "S-a isprăvit" (Ioan 19:30).

În decurs de 100 de ani de la moartea lui Mahomed, armatele islamice au folosit forța militară pentru a cuceri Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Persia și Spania. Sistemul religios și legal pe care l-a construit a modelat o lume vast diferită.

• Răspândit în Principal prin Cucerire — Armatele islamice au distrus majoritatea bisericilor creștine antice din Africa de Nord. Islamul s-a răspândit în principal prin război, mai degrabă decât doar prin predicare.
• Diviziunea Perpetuă Sunni-Șiită — Deoarece Mahomed nu a reușit să numească un succesor, musulmanii sunniți și șiiți s-au luptat între ei timp de secole, cauzând nenumărate morți.
• Moartea pentru Părăsirea Islamului — Mahomed le-a poruncit urmașilor săi să ucidă pe oricine părăsește Islamul (Sahih al-Bukhari 9:84:57). Multe țări islamice astăzi încă pedepsesc oamenii cu moartea pentru părăsirea religiei. Isus nu a instruit niciodată pe nimeni să ucidă o persoană pentru lipsa de credință.

Rugăciunea islamică (Salat) diferă mult de ceea ce a învățat Isus. Nu funcționează ca o conversație; în schimb, servește ca un ritual strict, efectuat de cinci ori pe zi. O persoană trebuie să folosească cuvinte arabe specifice și să execute mișcări corporale specifice.

• Cinci Rugăciuni, Poziții Specifice — Musulmanii trebuie să se roage exact de cinci ori pe zi, stând în picioare, închinându-se și așezându-și fruntea pe pământ. Dacă o persoană face o greșeală în timpul mișcărilor sau cuvintele, rugăciunea își pierde validitatea.
• Numai în Arabă — Musulmanii trebuie să se roage în arabă, chiar dacă nu înțeleg limba. Isus a învățat că adevărata închinare izvorăște din inimă și din Duh (Ioan 4:23-24), mai degrabă decât din vorbirea unei limbi specifice.
• Rugăciunile Omise Sunt un Păcat Grav — Mahomed a avertizat că oricine încetează să se roage comite un păcat teribil și poate înceta să mai fie musulman. Isus nu a învățat niciodată că omiterea unei rugăciuni rupe relația unei persoane cu Dumnezeu.

Mahomed a deținut personal, a cumpărat și a vândut sclavi. De asemenea, le-a permis oamenilor săi să păstreze femeile capturate ca sclave sexuale. Cele mai de încredere cărți de istorie ale Islamului consemnează aceste fapte.

• Mahomed a Deținut Personal Sclavi — Istoria islamică consemnează numele mai multor sclavi deținuți de Mahomed, inclusiv Zayd și Maria. Cărțile de istorie islamică descriu această practică ca fiind complet normală.
• Sclavia Sexuală Permisă Explicit — Coranul permite în mod deschis bărbaților să se angajeze în relații sexuale cu femei captive luate în timpul războiului (Sura 23:5-6). Mahomed și adepții săi s-au angajat în această practică.
• Femei Luate ca Sclave După Bătălie — În urma unei bătălii, Mahomed le-a dat permisiunea oamenilor săi să aibă relații sexuale cu femeile capturate, chiar dacă acele femei erau deja căsătorite (Sahih Muslim 3371).

Când Mahomed a ajuns în Medina, acolo locuiau trei triburi evreiești importante. El a încercat să-i convingă să-l accepte ca profet. Când au refuzat, el a expulzat două dintre triburi și a masacrat-o pe a treia.

• Cucerirea Khaibarului — Mahomed a atacat orașul evreiesc Khaibar. L-a torturat pe vistiernicul lor pentru a localiza bani ascunși, l-a ucis, iar apoi, în aceeași noapte, a revendicat-o pe frumoasa tânără soție a bărbatului ca fiind a sa (Sahih al-Bukhari 2520).

Musulmanii susțin că Biblia a prezis venirea lui Mahomed, dar această afirmație nu este adevărată. În plus, unele dintre propriile predicții ale lui Mahomed au eșuat complet.

• <strong><a class="bible-ref" href="https://biblehub.com/deuteronomy/18-18.htm" target="_blank" data-verse="deuteronomy 18:18" data-display="Deuteronomy 18:18" data-translation="web">Deuteronomul 18:18</a></strong> — Nu Se Referă la Mahomed — Musulmanii susțin că promisiunea lui Dumnezeu către Moise despre ridicarea unui profet se referă la Mahomed. Cu toate acestea, textul afirmă că profetul va proveni dintre israeliți, nu dintre arabi. Isus era un israelit.
• Cântarea Cântărilor 5:16 — Nu Este un Nume — Musulmanii susțin că cuvântul ebraic machmad găsit în Biblie se traduce prin 'Mahomed.' Cu toate acestea, acesta reprezintă un cuvânt ebraic comun care înseamnă 'dezirabil' sau 'minunat.' Scriitorii îl folosesc pentru a descrie fructe și bijuterii, nu numele unei persoane.
• Profeția Eșuată a lui Mahomed — Mahomed a prezis că adepții săi vor cuceri Constantinopolul în timpul vieții lor. S-a înșelat complet. Nu l-au cucerit decât 800 de ani mai târziu. Biblia afirmă că, dacă o predicție a unui profet eșuează, el acționează ca un profet fals (Deuteronomul 18:22).

În Islam, un înger numit Gabriel ar fi transmis mesaje lui Mahomed. Islamul nu învață că Dumnezeu locuiește în credincios.

• Mesaje Dictate — Învățătura islamică afirmă că îngerul Gabriel i-a dictat Coranul lui Mahomed. Aceasta implică un mesaj extern, în timp ce Isus a promis prezența internă a lui Dumnezeu Însuși.
• Frică vs. Pace — Întâlnirile lui Mahomed cu spiritul l-au terifiat și l-au făcut să tremure de frică. Când Duhul Sfânt a venit la Isus, Duhul a sosit pașnic, ca un porumbel.
• Fără Locuire a lui Dumnezeu — Islamul nu învață că Duhul lui Dumnezeu locuiește în credincioși. Se concentrează pe respectarea regulilor, nu pe construirea unei relații personale, interioare cu prezența lui Dumnezeu.